Pe masura ce clipele trec evoluam intr-un fel sau altul, iar evoluand simtim si vedem poate mai profund sau poate mult mai sincer. Evoluam incercand sa ne gasim propriul drum. Poate nu il gasim din prima, poate nu il gasim niciodata, poate uneori e prea tarziu, dar indiferent de final ramanem cu amintirea - balonul de oxigen din momentele de resemnare.
Pastel
Toamna pe Iza
Apus
Ochi de vultur
Urme de rosu
Cautari nocturne
Tandem
Zdreanta
Sertarul acesta a fost un pic mai mare si poate mai interesant ca anteriorul. Poate pentru ca am evoluat? Macar o idee? Desi poate nu se vede, eu o simt. Macar ma incurajez ca am evoluat din punct de vedere al aparatului folosit. A430-ul i-a predat stafeta unui frate mai mare S3 IS. Acum si el a devenit o amintire pastrata cu sfintenie intr-un sertar. Sertarul s-a deschis si si-a prezentat o mica parte. Restul s-a ascuns intr-un balon de oxigen...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.